Ruga Ortodoxă

Rugăciunea de Vineri

noreply@blogger.com (Ovidian) — Fri, 01 Jan 2010 16:35:00 +0000

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe şi cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătăţii Tale celei nemărginite, ca să ne faci şi pe noi părtaşi sfintelor Tale patimi, cinstitelor răni şi morţii Tale celei de viaţă dătătoare; pentru ca să ne învrednicim prin darul Tău, să răbdăm şi noi, asemenea Ţie, pentru dragostea Ta, precum Tu Cel Milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulţumitorii evrei. De aceea, întăreşte-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă. Întristarea morţii Tale să o simţim, precum au simţit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi şi mironosiţele femei. Şi ne înviază simţirile noastre cele sufleteşti, ca să cunoaştem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi rugându-Ţi-se, l-ai primit în rai.

Dă-ne, Doamne şi nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău şi iartă păcatele noastre, pentru sfintele Tale patimi şi ne primeşte prin pocăinţă împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce ne eşti. Asemenea fă cu toţi creştinii, vii şi adormiţi, precum se roagă Ţie în toate zilele Sfânta Biserică şi le lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de Împărăţia Ta şi să vadă lumina Ta şi să mărească slava Ta.

Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase şi zicem către dânsa: Slavă ei pentru dragostea Ta;

Bucură-te, preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus ţintuit;

Bucură-te, pom preamărit, pentru că tu ai ţinut Rodul Vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului;

Bucură-te, toiagul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului;

Bucură-te, cheia împărătească care ai deschis uşa raiului.

Ne bucurăm şi noi pentru că vedem pe vrăşmaşii tăi surpaţi jos, iar pe prietenii tăi că împărăţesc în ceruri. Pe vrăşmaşii tăi biruiţi de puterea ta, iar pe creştinii ce ţi se închină înarmaţi cu puterea ta. O, răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubeşte şi le socoteşte Lui de mare cinste. Ruşine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau ispitele ce ne aduc diavolii, trupul şi gândurile noastre cele rele sau pentru sărăcia şi bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim şi să ne pedepsim în această viaţă pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă slavă întru Împărăţia Lui cea veşnică. Şi, de vreme ce este aşa, înmulţeşte-ne, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să ne înmulţeşti împreună şi să ne prisoseşti şi răbdarea şi puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaştem că suntem neputincioşi, de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legaţi de nu ne vei dezlega, fricoşi de nu ne vei face îndrăzneţi, răi de nu ne vei preschimba în buni, pierduţi de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata şi dumnezeiasca Ta putere şi cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm şi o slăvim acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Discurs la 3 ani de la aderarea României la Uniunea Europeana

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 31 Dec 2009 14:05:00 +0000

Acum trei ani intram cu încredere în marea familie europeană, cu speranţa că , în calitate de membri ai Uniunii Europene, o vom duce mai bine. Dar nu a fost aşa.
Acum trei ani ne-am vândut ţara Uniunii Europene, care de-a lungul timpului ne-au obligat să acceptăm comportament imoral în numele “diversităţii sexuale”, s-au folosit de băncile străine pentru a primi bani de la Guvern pe timp de criză, in timp ce bâncile româneşti sunt cumpărate de oameni de afaceri străini, modificându-se astfel moneda de cumpărare.
Uniunea Europeană ne obligă să ne revoltăm în faţa tradiţiilor, acceptând recunoaşterea “căsătoriilor intre persoane de acelaşi gen”, această cerere fiind un atac la adresa instituţiei familiei creştin-ortodoxe.
Sub pretextul toleranţei religioase in unităţile de învăţământ , Consiliul Europei ne porunceşte să scoatem icoanele şi simbolurile creştine , pe motiv că “cei de alte confesiuni” se simt jigniţi de prezenţa acestora.
Acum 3 ani ne-am lăsat înşelaţi de făţarnica bunătate a Parlamentului European, care prin Ministrul Sănătăţii Streinu Cercel ne impune dictatura medicală prin provocarea panicii că virusul gripei porcine a devenit imnun la anumite substanţe şi că vaccinul este singura soluţie adevărată ce poate opri răspândirea gripei.
De la 1 Ianuarie 2010, românii nu vor mai avea voie să-şi plângă rudele decedate în propria casă şi nici să meargă cu sicriele in care se află corpurile neînsufleţite ale acestora. Această lege contravine tradiţiei creştine din România.
Ca un “cadou” , Uniunea Europeană ne obligă să avem paşapoarte biometrice, care nu doar costă mai mult faţă de cele normale , dar acestea au “avantajul” că prin simpla citire electronică a acestui paşaport, vameşul află toate datele tale personale.
In plus, Uniunea Europeană impune măsuri in domeniul agriculturii imposibil de respectat din partea fermierilor români din cauze financiare, mulţi din fermieri fiind obligaţi să renunţe.

Ruga Ortodoxa @ yahoo.com
RugaOrtodoxa.blogspot.com

Martiriul Sf. Ştefan, exemplu de iubire ce nu cedează în faţa violenţei

noreply@blogger.com (Ovidian) — Tue, 29 Dec 2009 20:51:00 +0000

Sursa: http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=344978

Martiriul Sfântului Ştefan, pe care Biserica de rit latin îl aminteşte a doua zi de Crăciun, dă mărturie despre sensul cel mai profund al sărbătorii Naşterii Domnului: afirmarea unei "civilizaţii a iubirii", mai puternică decât răul şi violenţa. Cu acest gând, Papa Benedict al XVI-lea a însoţit sâmbătă, 26 decembrie 2009, la ora prânzului recitarea rugăciunii Îngerul Domnului împreună cu credincioşii din Piaţa San Pietro, având cuvinte de încurajare pentru atâţia credincioşi care suferă în lume din cauza credinţei. Vă oferim textul alocuţiunii Papei, după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.

Iubiţi fraţi şi surori,

Cu sufletul copleşit încă de uimire şi inundat de lumina care vine din Peştera Betleemului, unde cu Maria, Iosif şi păstorii l-am adorat pe Mântuitorul nostru, astăzi îl comemorăm pe Sfântul diacon Ştefan, primul martir creştin. Exemplul său ne ajută să pătrundem mai mult misterul Crăciunului şi ne dă mărturie despre măreţia naşterii acestui Prunc în care se manifestă harul lui Dumnezeu, aducător de mântuire pentru oameni (cf Tit 2,11). Acela care scânceşte în iesle este, de fapt, Fiul lui Dumnezeu făcut om, care ne cere să mărturisim cu curaj Evanghelia Sa, cum a făcut Sfântul Ştefan care, plin de Duh Sfânt, nu a ezitat să îşi dea viaţa din iubire faţă de Domnul său. El, asemenea Învăţătorului său, moare iertându-i pe proprii persecutori şi ne face să înţelegem că intrarea Fiului lui Dumnezeu în lume dă naştere unei noi civilizaţii, civilizaţia iubirii, care nu abdică în faţa răului şi a violenţei şi abate barierele dintre oameni, făcându-i fraţi în marea familie a fiilor lui Dumnezeu.

Ştefan este şi primul diacon al Bisericii; făcându-se slujitor al celor săraci din iubire faţă de Cristos, intră treptat în sintonie deplină cu El şi îl urmează până la dăruirea supremă de sine. Mărturia lui Ştefan, la fel ca cea a martirilor creştini, arată contemporanilor noştri, adesea distraţi şi dezorientaţi, în cine trebuie să îşi pună încrederea pentru a da sens vieţii. Martirul, de fapt, este acela care moare cu certitudinea de a se şti iubit de Dumnezeu şi, nepunând nimic înaintea iubirii lui Cristos, ştie că a ales partea cea mai bună. Configurându-se pe deplin morţii lui Cristos, este conştient că e germen roditor de viaţă şi că deschide în lume căi de pace şi de speranţă. Astăzi, prezentându-ne pe Sfântul diacon Ştefan ca model, Biserica indică, deopotrivă, în primirea şi iubirea faţă de cei săraci, una dintre căile deosebite pentru a trăi Evanghelia şi mărturisi oamenilor în mod credibil Împărăţia lui Dumnezeu care vine.

Sărbătoarea Sfântului Ştefan ne aminteşte şi de atâţia credincioşi care, în diferite părţi ale lumii, sunt supuşi la încercări şi suferinţe din cauza credinţei lor. Încredinţându-i ocrotirii sale cereşti, să ne străduim să îi susţinem cu rugăciunea şi să nu încetăm niciodată de a ne îndeplini îndatoririle vocaţiei noastre creştine, punând mereu în centrul vieţii noastre pe Isus Cristos, pe care în aceste zile îl contemplăm în simplitatea şi smerenia ieslei. Să invocăm de aceea mijlocirea Mariei, Mama Răscumpărătorului şi Regina Martirilor, prin rugăciunea Îngerul Domnului.

Predica la Sfantul Mucenic si Arhidiacon Stefan

noreply@blogger.com (Ovidian) — Tue, 29 Dec 2009 20:48:00 +0000

Si au ales pe cei sapte diaconi pe care ii aminteste cartea Faptele Apostolilor. Cel dintai dintre ei era Sfantul Stefan care s-a distins de la inceput si ca un foarte bun predicator; un om evlavios, plin de Duhul Sfant si cu o dragoste netarmurita pentru Sfanta credinta noua, cea in Hristos Iisus. Acest sfant era si invatat, era grec, facuse scoala biblica la Ierusalim la picioarele lui Gamaliil, era coleg cu Sfantul Pavel, Saul din Tars si [cu] alti tineri care erau impreuna in Ierusalim, ucenici ai lui Gamaliil. Insa din acesti elevi ai lui Gamaliil, marelui dascal si inteleptului Gamaliil, numai Sfantul Stefan s-a distins ca un mare aparator al crestinismului. Saul din Tars ii era dusman, pazea hainele ucigasilor lui in momentul martiriului, cand a fost ucis cu pietre si altii, din umbra, din multimea de dusmani, atatau si ei poporul impotriva lui Stefan care devenise crestin.

Si asa fiind, intr-o buna zi, in conflictele descrise in Faptele Apostolilor in capitolul VII, Sfantul Stefan este in situatia de a apara ideea crestina. Si intr-un anumit loc, a predicat pe Hristos si ei s-au razvratit impotriva lui, sinedristii, adica capii poporului evreiesc si l-au tarat la tribunalul lor si acolo l-au acuzat ca este dusmanul lui Moise, profetul la care tineau foarte mult. Si atunci Sfantul Stefan s-a aparat printr-un cuvant, un cuvant lung in care face istoria poporului evreiesc de la inceput, de la Avraam si pana in momentul in care se afla, insa numai [ce] a deschis gura despre Hristos si atunci a inceput tragedia pentru el.

Am aici in fata o carte a unui parinte din veacul IV, Asterie al Amasiei, care are un cuvant foarte frumos despre Sfantul Stefan [si] martiriul lui. Si, pentru ca e mai concis si mai bine alcatuit, am sa-l citesc inaintea fratiilor voastre, insa nu tot, o parte numai din el, ca sa nu va obositi prea mult. El incepe aratand ce merite avea primul martir; daca ar fi fost al doilea sau al treilea era mai usor, avea niste modele inainte, insa el era primul marturisitor. Si spune Asterie aici – “Faimos este cel care lupta pentru credinta, chiar daca este al doilea sau al treilea dintre luptatori. Dar nu e vrednic de atata admiratie ca cel dintai. Cel de-al doilea este indemnat spre imitare, in temeiul ravnei celui dintai si asa este atras catre slava si catre ravna. Cel care insa nu s-a folosit de nici un invatator, ci singur este descoperitorul binelui, acela pe buna dreptate primeste intaietatea. Mare este, asadar, zelul Sfantului Stefan. Pentru aceasta, mare este si cinstea, pomenirea nemuritoare pe care n-a acoperit-o nici uitarea, n-a innegrit-o nici vremea, ci generatii dupa generatii primesc istorisirile faptelor lui mari. Preoti, popoare, copii, barbati, femei, sarbatorim intr-un chip ce nu se poate uita sarbatoarea de astazi”, a Sfantului Stefan. “Dar trebuie sa privim si istoria vietii sale, ca sa admiram si mai mult pe mucenic, cunoscandu-i cu de-amanuntul faptele.

Stefan a fost primul dintre diaconi[ai lui Hristos], sfintiti prin har, vas plin de Duhul Sfant. Intarea in fiecare zi pe crestini si intorcea pe cei rataciti pe calea cea dreapta. Indurera pe dusmani, pentru ca era mai puternic in ce priveste invatatura, mai mult decat ceilalti apostoli. Dar inaintea tuturor dusmanilor, pe cel dintai dusman, pe diavolul. Acesta era cu ochii inflacarati, cu privirea salbatica spre cei care erau mai mult alipiti de credinta. A ridicat deci impotriva Sfantului Stefan o ceata de oameni, neamul Alexandrinilor, gata totdeauna pentru razvratire.

Ati auzit negresit ca cetatenii acelui oras egiptean se inflacareaza si se aprind iute, ori in ce parte i-ar impinge. Cand Stefan a vazut multimea celor care se scurgeau impotriva lui, nu stia ce sa faca deocamdata. A descoperit insa un mijloc dibaci: sa le vorbeasca masurat si bland. Nimic, nici un leac nu este asa de puternic si potrivit pentru potolirea maniei si a revoltei ca o vorba dulce si masurata. Si a grait Stefan: “Spuneti-mi care este pricina urii voastre, ca intindeti mainile asupra mea cu gandul sa ma sfasiati?” Si au raspuns ci: “Pentru ca strici legile stramosesti si introduci invataturi straine”. Atunci Sfantul retor, fara arta oratoriei si pe nepregatite, caci nu vorbea cele pe care le invatase prin arta oratorica, ci pe cele pe care le inspira Duhul Sfant, a stat in mijloc si a spus: “Barbati frati si parinti, ascultati!” Intelepte sunt cuvintele cu care a inceput, cel mai bun inceput pentru o cuvantare rostita catre un public inversunat.

Si intr-adevar, cuvintele lui dulci si placute, oarecum pline de miere, asemanatoare cu untdelemnul curat, au potolit furia fiarelor. Si le aduce aminte apoi de Avraam, pentru ca incepand din timpurile vechi si prelungind mult cuvantarea sa, sa-i faca sa-si potoleasca mania. Dupa ce a vorbit mult despre Avraam, arata ca si Moise a profetit despre Hristos, pentru ca prin vrednicia de credinta a legiuitorului sa introduca oarecum pe furis si cu talent invatatura despre credinta. A spus in mod stiintific tot ceea ce contribuia la folosul ascultatorilor.

Dar cand a vazut ca rautatea lor este de neclintit, iar parerea lor de neinduplecat, atunci deci, plin de indrazneala, renuntand la viata de aici, a lasat la o parte toata arta oratorica de a indupleca pe ascultatori prin cuvinte de linguseala, a vorbit deschis celor care erau tari in cerbice, netaiati imprejur la inima, celor ce se lupta cu legea, celor care duc razboi impotriva Duhului Sfant si altele inca. Acum cainii multi l-au inconjurat ca pe Stapanul Hristos si tauri grasi, potrivit cuvintelor psalmistului, l-au cuprins. Statea singur, inconjurat din toate partile de un popor de ucigasi. In acel ceas nu era alaturi de el nici un prieten, nici un cunoscut, nici o ruda. In adevar, prezenta unor cunostinte de aproape da o oarecare mangaiere celor care sunt in primejdie. Dar inaltul Arbitru al marii lupte, Dumnezeu, a cunoscut ca Stefan are nevoie de un ajutator – caci, desi era curajos si viteaz, totusi era om si simtea cele omenesti – si i Se arata indata. Si pe cand se uita Stefan spre cer, S-a aratat Dumnezeu avand pe Fiul in dreapta, in forma omeneasca.

Ce mare iubire de oameni, ce mare bunatate! S-a aratat atletului pentru care lupta, Dumnezeul dumnezeilor. Iar Dumnezeul tuturor i-a spus cam aceste cuvinte: “Nu fi intristat, Stefane, ca n-ai pe nici un om care sa te ajute, ca nu-i langa tine la vreme de necazuri nici un prieten”.” Ca de obicei el avea colegi, erau prin multime pe acolo, insa nimeni nu lua parte. Asa suntem parasiti cand suntem in mare necaz. “”Dar Eu impreuna cu iubitul Meu Fiu” spunea Dumnezeu, “vad cele ce se fac. Gata este odihna, deschise sunt usile Raiului, cu putina rabdare paraseste viata aceasta trecatoare si grabeste-te spre viata cea vesnica si fara de sfarsit. Inca pe cand esti in trup vezi pe Dumnezeu, lucru ce depaseste toata firea omeneasca. Ai fost initiat de apostolii mai batrani ca Tatal are Fiu adevarat si iubit. Iata Eu Ma arat tie atat cat poti purta tu. Sta alaturi de Mine, in dreapta, si Fiul, ca sa cunosti din locul in care sta, ce cinste are la Mine. Atunci cand Dumnezeu umbla pe pamant in trup omenesc, scandaliza pe multi, dar tu acum vezi-L langa Mine intru inaltime, cu chip de om ceresc si supraceresc pentru a te incredinta de intruparea care s-a savarsit. Nu te tulbura, nu te pierde cu firea, daca esti pietruit pentru El. Nu te teme de lupta, caci vezi pe Arbitrul luptelor. Paraseste trupul, dispretuindu-l ca pe o legatura pamanteasca, ca pe o casa putreda, ca pe un vas de lut usor de spart. Alearga liber ca sa mostenesti viata de aici. Cununa virtutii tale ti-e gata, muta-te de acum de pe pamant la cer. Lasa trupul ucigasilor tai (…), paraseste tu un popor cuprins de furie si vino in ceata ingerilor.”” Cam aceasta ii spunea Dumnezeu in aceasta vedenie foarte mangaietoare pentru Stefan.

“Dumnezeu s-a aratat Sfantului Stefan cu intentia ca sa nu sufere ceva cumplit si sa-i dea mai mult zel in fata marii primejdii care sta inaintea lui. Din aceasta pricina, nu i-a trimis in ajutor un inger ca apostolilor in temnita, nici o putere slujitoare sau un semn; S-a aratat El insusi, Domnul. Stefan a fost parga mucenicilor, iar cea dintai fapta de mucenicie trebuia sa fie desavarsita, pentru ca mucenicii, cei care vor fi ziditi in urma, sa ia reazim tare de ravna si sa nu fie imitatori ai fricii”. Toti mucenicii aproape au avut un sprijin, niste ocrotitori. Unora, in temnita aruncati fiind, plini de rane, in timpul noptii li se arata cineva, un batran sau un apostol, un inger, si le vindeca ranele si a doua zi erau intregi si uimeau pe cei care i-au chinuit in ziua precedenta. Asa incat aceste aratari, aceste incurajari supraomenesti dadeau foarte mult curaj martirilor de la inceput. Iar Sfantului Stefan nu s-a aratat un inger sau un sfant apostol, ci insusi Dumnezeu Tatal si Fiul in slava cereasca.

“Asa se intampla si in razboaiele obisnuite. Soldatul din primele randuri este cel care da tonul luptei: daca se poarta cu barbatie si cu vitejie incurajeaza pe toti ceilalti” care vin in urma lui.

“(…) Cel invrednicit de marea vedenie ca nici un altul n-a trecut sub tacere ceea ce a vazut. Dimpotriva, indata a strigat: “Iata vad cerul deschis si Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu”. Credea Sfantul Stefan ca indata ce va spune vedenia, are sa-i convinga pe necredinciosi. Ei insa au facut cuvintele prilej de mai multa manie si furie si astupandu-si urechile la auzul cuvintelor lui, socotindu-le drept hula, s-au pornit de indata sa ucida. Tragandu-l afara din cetate pe omul purtator de Hristos, care purta rabdarea ca si Hristos crucea, vindeca raul savarsit tot prin rau, se apara de ucidere prin ucidere si adauga crucii pietrele. Au asezat pe un loc ses pe de trei ori fericitul Stefan, trupul acela inalt, trofeul mare al mucenicilor, si poporul sangiurilor si al maniei au inconjurat pe Stefan si imitand acea numita aghinie intrebuintata in lupte, au aruncat cu pietre in diaconul Pietrei celei care sta in capul unghiului”, in Sfantul Stefan.

“Mana evreiasca a savarsit omorul. Tinta celor care aruncau era mucenicul care statea in mijloc, ca si semnul de ochit pentru arcasi. Trupul sau ranit din toate partile si scaldat in sange n-a mai putut sta drept, se clatina si ameninta cu caderea, ca un plop inalt taiat la radacina de multi taietori de lemne. Dar n-a cazut neelegant ca cei mai multi dintre oameni, n-a cazut lungit cu fata la pamant, nici n-a fost doborat pe o coasta, nici n-a cazut trupul lui pe spate, ci a cazut punandu-si genunchii in chipul plin de cuviinta al unui om care se roaga”.

A murit rugandu-se. “A grabit prin rugaciune despartirea trupului de suflet, strigand catre Domnul vazut de el: “Doamne Iisuse Hristoase, primeste duhul meu”. Se silea sa se mute de aici ca dintr-o tara straina in patria sa, ca dintr-un pamant pustiu si secetos intr-un oras stralucitor. Pe langa rugaciunea sa a adaugat si o rugaciune pentru cei care il loveau cu pietre. Cei ce raneau faceau fapte bune – pentru el, pentru Stefan – “cei ce aruncau cu pietre mantuiau, cei ce ucideau dadeau viata, cei ce-l desparteau de tarana il trimiteau in imparatia Cerurilor.

Sa vedem ce scop au si cuvintele rugaciunii lui: “Doamne, nu socoti lor pacatul acesta”. Stefan nu s-a rugat, dupa cum gresit socotesc unii, ca sa ramana pacatul dusmanilor lui nepedepsit si fara raspundere. (…) Dar ce sens au cuvintele “Doamne, nu socoti lor pacatul acesta”? Iata ce vrea sa spuna Sfantul Stefan: “Da-le, Doamne, teama umilintei; du spre cainta pe cei indrazneti! Nu ingadui sa moara in taierea imprejur a necredintei! Atrage-i, Doamne, prin pocainta la cunoasterea Ta! Aprinde-le in inimi flacara dumnezeirii! Daca se vor imbunatati in chipul acesta, este clar ca atunci nu le vei socoti lor pacatul. Daca se vor spala cu sangele Tau si al meu in baia harului, vor fi sloboziti de crimele lor”.

Acestea s-au intamplat si drama s-a savarsit. Osti de ingeri se bucurau de lupta sa si cu multa suita l-au asezat pe Sfantul Stefan in ceata ingerilor. Diavolul insa s-a intors fara nici o isprava, grozav nedumerit. Dar ca sa vorbesc intr-un chip mai material despre duhul vazduhului care are fata, ca sa ma exprim prin cuvintele profetice, ca arsura oalei, diavolul a savarsit tocmai contrariul decat ceea ce nadajduia: prin cele prin care socotea ca are sa imputineze pe crestini, prin acelea a inmultit catalogul mucenicilor”.

Frati crestini, asa ne e prezentat acest martiriu al Sfantului Stefan, primul martir crestin. A fost cu adevarat parga a mucenicilor si un exemplu, cu tot ansamblul de chinuri si cu tot sprijinul dumnezeirii intregi care l-a intarit. Duhul Sfant era in el, iar sus pe bolta cereasca, deasupra teatrului in care patimea, erau Tatal, Dumnezeu Tatal si Fiul, (…) pentru care murea Sfantul Stefan. Locul unde a fost mucenicit Sfantul Stefan este cunoscut la Ierusalim, cine a fost acolo stie, este o biserica ridicata in cinstea lui, cand se iese din cetatea Ierusalimului catre Ghetsimani. Se trece prin poarta Sfantului Stefan si e o biserica frumoasa, nu prea veche, insa [facuta] pe zidul uneia [mai] vechi. Acolo a fost alta biserica la inceputuri. Si de acolo se coboara la Ghetsimani. Ceea ce adauga la frumusetea bisericii si la aceasta intamplare cu martiriul Sfantului Stefan, sunt indeosebi clopotele. Frati crestini, cine a fost si a ascultat acest dangat de clopot, e rascolit cu adevarat dumnezeieste. Cine a armonizat aceste clopote, cine a pus in ele metalul ca sa dea un sunet asa de duios si asa de armonios, desteapta in inimi momentul dramatic, dar si de slava in care Sfantul Stefan si-a dat duhul in mainile Sfintei Treimi.

A fost cules de crestini, trupul lui ucis cu pietre, a fost ingropat cu cinste acolo, insa a disparut pentru multa vreme. Abia in anul 415 s-a descoperit Sfantul lui trup si a fost pus din nou intr-o racla de argint aurit si pastrat cu cinste la Constantinopol. Dupa aceea moastele lui au circulat si Dumnezeu stie unde sunt acum; parti din ele sunt in mai multe locuri din lumea crestina. Si un moment important: cand s-au gasit moastele Sfantului Stefan, in loc sa se bucure toata lumea crestina din insula in care s-au gasit, in Mediterana – erau si evrei acolo – toti evreii au fost ciomagiti de crestini, ca un fel de razbunare pentru aceasta crima, ca l-au ucis pe Sfantul Stefan.

(Parintele Sofian Boghiu)

Riddendo

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 28 Dec 2009 22:14:00 +0000

Creştinii care, mai cu seama în Duminici şi Sărbători Sfinte, îşi pierd vremea. banii
cinstea, sănătatea, averea, viaţa şi sufletele prin cârciumi, se umplu de patimi , păcate, vorbe putrede, înjurături de cele Sfinte şi Dumnezeieşti. Acolo e şcoala
Satanei, care a învăţat şi învaţă pe creştinii ce-şi petrec în ea, toate blestemăţiile. Uitaţi-vă la Pruncul Iisus, cum îi priveşte cu durere şi-i ceartă să se reculeagă, şi să părăsească acest fel de viaţă dobitocească.
Vai de cei ce nu părăsesc acest obicei rău, blestemat şi infernal, căci cumplit sfîrşit îi aşteaptă.

Diavolul cu hăţuri nevăzute, conduce pe bărbaţii şi femeile din
toate vârstele şi ramurile societăţii, care îi slujesc lui prin
jocuri..., pe meleagurile întunecoasei lui împărăţii, la iadul vremelnic
şi veşnic. Toate jocurile le-a făcut dracul, zice Pravila Bisericească,
şi are mare dreptate.

Pătimaşul cere ajutor de la oameni să-l salveze, iar el se
ţine strâns de ştreangul (beţia, fumatul, dracuitul, etc.)
diavolului.

Pentru injuraturi e bun si pentru rugaciuni e prea mic?

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 28 Dec 2009 21:55:00 +0000

Povestire din carte:
Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Niste părinti foarte tineri se amuzau de copilasul lor care avea 4 ani, si pe care îl învătaseră să dea diavolului, să înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau. Câtă inresponsabilitate la acei părinti! în loc să-l învete pe copil a se feri să pomenească numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivă, indirect si involuntar, îi faceau cel mai mare rău copilului. De asemenea am observat acest obicei rău la foarte multi oameni: să înjure, să dea diavolului orice lucru, să dea diavolului casa, masa, animalele, copiii, hainele, gospodăria, tot ce le apare în fată. Dând diavolului pe cineva sau ceva, tu îi doresti răul. În loc să zici să fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adică să aibă parte de Dumnezeu, tu însuti îl închini satanei. O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură si pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, contine râul în sine, contine pe diavol care este izvorul răului. Or, cel care rosteste zilnic numele diavolului nu face altceva decât să-l cheme pe satana în sufletul, în inima si mintea lui. Trebuie să alegem: ori chemăm pe Dumnezeu zilnic prin rugăciune si prin pomenirea Numelui Său; care este izvorul binelui, binele în sine si pozitivul prin excelentă, ori pe satana cu tot răul lui. Vom da răspuns în ziua Judecătii pentru fiecare cuvânt pe care 1-am rostit în viată (Matei 12, 36). Să ne ferim în toată viata noastră a spune cuvinte rele si dimpotrivă, să rostim cât mai multe cuvinte ziditoare de suflet după cuvântul Sântului Pavel care spune: „Din gura noastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuintă, ca să dea har celor ce ascultă" (Efes. 4, 29).

Pacatul de neiertat al avortului

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 28 Dec 2009 21:33:00 +0000

Păcătuiesc groaznic toţi cei care sfătuiesc, îndeamnă şi silesc pe femeile însărcinate a-si avorta pruncii lor pe care ia dat Dumnezeu. Groaznic de greu
păcătuiesc femeile care-şi avortează pruncii lor. Toţi cei ce contribuie la avortarea
copiilor sunt ucigaşi de prunci. Păcatul acesta îi urmăreşte pas cu pas, îi ajunge şi se răzbună groaznic asupra tuturor prunc-ucigaşilor, precum odinioară a lui:
Cain, Avimeleh, Avesalom, Aman, Irod, Consta şi asupra altor ucigaşi.

Carti religioase ortodoxe de editie veche

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 28 Dec 2009 21:00:00 +0000

Coperta I : "Rugăciuni zilnice pentru tot creştinul tipărite cu Binecuvântare Arhierească "
Coperta a IV-a :
"din Sfanta Scriptura:
1. Laudati pre Domnul toate neamurile, laudati-l pre el toate popoarele.
2. Cu tot sufletul tau teme-te de Domnul si pe preotii lui
cinsteste-i.
3. Nu fii limbut, ca sa nu gresesti Domnului si sa nu te superi pe aproapele tau.
4. De voiesc pacatosii sa te ademeneasca la rele, nu te invoi
cu ei.
5. Adapa-ti mintea intru citirea cartilor bune si bine va fi sufletului
sau.
____________________________________________________________________
Aceasta carticica s'a tiparit cu
osteneala Parintelui Protosinghel
Severian Barancea dela Sf. Episco-
pie din Râmnicul-Vâlcii"

Ediţie din anul 1948

"Biblioteca Ortodoxiei Nr.96 H
Crucea Feciorelnicilor

[poza]

Fiule! Vrei să apuci pe calea care duce la vieata?
Intră prin poarta cea strâmtă a Crucii, şi mergi
pe calea cea îngustă şi spinoasă plină de Cruci:
necazuri, încercări, lupte, suferinţe şi jertfe. În-
drazneste, că sus te aşteaptă: pacea, odihnă, slava
şi fericirea vremelnică şi veşnică.

Pret: 10 lei "

Elixirul de viaţă lungă

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 28 Dec 2009 20:36:00 +0000

Ingrediente:
Aloe (răşină)- 25 grame
Rădăcină de Ghinţură (Genţiana asclepiedea) - 2,5 grame
Rădăcină de Revent (Rubarbăr) - 2,5 grame
Rizom de Zedoaria- 2,5 g
Şofran (stigmate)- 2,5 g
Agaric alb- 2,5 g
Alcool 60 grade- 1 litru

Metodă de preparare:

Se prepara prin macerare, in vas inchis timp de 10 zile, se filtreaza prin
presare, se refiltreaza prin hartie de filtru. Elixirul astfel obtinut trebuie sa
fie limpede. Acest preparat figureaza in mai multe farmacopeei.
Se administreaza fie intr-o lingura de zahar, fie in apa, 5-10 g pe zi.

Citate Ortodoxe

noreply@blogger.com (Ovidian) — Fri, 25 Dec 2009 01:15:00 +0000

sursa :http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/cugetari_ortodoxe.htm

Ispita
Lumea este hanul diavolului. De aceea, oriunde ne ducem, gasim pe hangiu acasa. ( Martin Luther)

Cine este bun, mai bun sa se faca si cine a biruit ispita, sa se roage pentru cel care e înca în ispite. ( pr. Paisie Olaru)

O cadere nu este atât de rea ca o recadere. ( Bernard de Clairvaux)

Smulge gândurile rele cu alte gânduri. ( Sfântul Nil Sinaitul)

Dumnezeu ne cerceteaza cu cele placute sau cu cele neplacute. Noi sa le primim pe amândoua cu aceeasi supunere. Pe amândoua caile ne readuce Dumnezeu la sanatatea sufletului si la reunirea cu Dânsul. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

De doua feluri este ispita : sau strâmtorile vietii încearca inimile, vadind rabdarea lor, sau belsugul vietii devine iarasi chip de ispita. E deopotriva de greu, atât sa-ti pastrezi sufletul neînjosit de greutati, cât si sa nu ti-l jignesti în situatii înalte. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Toata ispita este îngaduita de Dumnezeu pentru vindecarea sufletului bolnav. ( Sfântul Ioan Damaschin)

Este mai ferit de primejdie cel care nu îngaduie dusmanului sa intre în casa, decât cel care, dupa ce l-a lasat sa intre, se lupta cu el sa-l scoata. ( Sfântul Tihon)

Când un om bun nu primeste obiceiurile celor rai, chiar daca ar trai împreuna cu ei, nu este nici un pericol. ( Fericitul Augustin)

Dispretuieste farmecele acestei lumi si iubeste-l pe Dumnezeu si vei trai nevatamat ca si Lot în Sodoma. ( Sfântul Tihon)

Nu locul îl mântuieste pe om, ci vointa lui. Adam a cazut chiar în rai, în timp ce Lot s-a pazit chiar în Sodoma. ( Sfântul Efrem Sirul)

Corupând sufletul rapesti ceea ce apartine vesniciei lui Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Trup
Daca trupul nostru este , cum sa întraznim noi sa tinem acest templu neîngrijit, în mizerie ? (Nicodim Patriarhul României)

Neputinta trupului trebuie sa dea o noua putere sufletului nostru. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Hraneste-ti trupul, dar nu-l omorî prin lacomie ! (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Toata viata sufletului se reazema pe trup. ( Tertullian)

Trupul nostru cel muritor se va preschimba, muritorul se va îmbraca în nemurire, iar în locul nevoilor va intra o pace sigura si un statornic repaos al vietii. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Asa cum aici se vede sufletul prin trup, tot asa acolo, în viata viitoare, se va vedea trupul prin suflet. ( Sfântul Grigorie Palama)

Casatorie
Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, duceti pâna la capat crucea casatoriei. ( pr. Paisie Olaru)

Casatoria este conforma cu legea si cu Sfintele Scripturi când nu patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceea ce este necesar satisfacerii reciproce si zamislirii copiilor fixeaza casatoria în scopurile ei. Consimtamântul la casatorie va fi cu adevarat cinstit când, nevoile casatoriei fiind cunoscute dinainte si temelia fiind asezata conform cu legile stabilite de Domnul, placerea împreunarii sexuale, care face din cei doi un singur trup, va fi consecinta nevoilor casatoriei ... Caci atunci când ratiunea, aflata în suflet, daca stapâneste sufletele, le uneste cu virtutea a ceea ce este necesar, pe buna dreptate, contopirea sufletelor este urmata, în mod legitim, de cea a trupurilor în care salasluiesc. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Nunta pastreaza sfintenia. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Caminul este o mica Biserica. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Nimic nu uneste viata noastra atât de strâns si de puternic ca dragostea dintre barbat si femeie. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Familie - Parinti
Dupa Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama. ( Fericitul Ieronim)

Adevarata mama nu este cea care-i da viata copilului, ci buna crestere. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Toti suntem fiii unei mari familii. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Barbatul si femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur. Jumatatea întregului nu poate face copii. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Noi Îl numim pe Dumnezeu , dar El ne-ar putea raspunde : (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dragoste

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Nu în unirea trupurilor sta necuratia, ci în cugetele si în intentia oamenilor. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Trebuie sa facem totul prin iubire si nimic prin forta. Trebuie sa iubim mai mult supunerea decât sa ne temem de nesupunere. ( Francisc de Sales)

Pentru orice fapta de iubire pornita dintr-un suflet, acesta merita viata de veci. ( Toma d'Aquino)

Iubirea e tare pentru ca poate merge pâna la moarte. ( pr. Dumitru Staniloae)

A-i iubi pe vrajmasi înseamna a-L imita pe Dumnezeu. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Dragostea schimba însasi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

33 A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Dragostea este bucuria de a face altora bucurie. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Saracia sau bogatia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge si saracia si bogatia. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Cea dintâi si cea mai mare datorie a noastra este sa pastram între noi legatura dragostei. ( Nicodim Patriarhul României)

Iubirea este principiul vietii si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne reveleaza iubirea si viata în iubire, de la obârsia ei divina. ( pr. Constantin Galeriu)

Iubirea duce la cunoastere. (...) Dupa cum amintirea focului nu-ti încalzeste trupul, tot astfel credinta fara dragoste nu-ti va încalzi sufletul. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Revelatia ne învata ca Dumnezeu este dragoste. Existenta îsi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Rascumpararea si nasterea noastra din nou s-a facut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Rascumpararii trebuie sa reveleze în cele din urma si in noi lui Dumnezeu, aceasta realitate fundamentala, pentru a putea spune : omul este dragoste. ( pr. Constantin Galeriu)

Acolo unde ia sfârsit creatura, începe fiinta lui Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este sa iesi din tine însusi, în masura în care esti creatura, si sa-L lasi pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu în tine. ( Eckhart)

Tinta iubirii este unirea cu ceea ce iubesti. ( Francisc de Sales)

Doua iubiri au zidit doua cetati : iubirea de sine, mergând pâna la dispretul fata de Dumnezeu - cetate terestra, si iubirea de Dumnezeu, mergând pâna la dispretul de sine - cetate celesta. Una este glorificata în sine însusi, cealalta în Domnul Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit. ( Fericitul Augustin)

Lumea este o tesatura de sentimente, puse în miscare de diferite vointe. (...) Cum ar fi lumea daca toti ar iubi ? (pr. Al. Constantinescu)

Iubirea de Dumnezeu este extatica, facându-ne sa iesim din noi însine. ( Sfântul Dionisie Areopagitul)

Iubirea lui Dumnezeu este forta motrice, modalitate de manifestare si de recunoastere a Lui, cerc etern, care îsi are originea în bine si se întoarce în bine. ( Sfântul Dionosie Areopagitul)

Unicul adevar este iubirea. (...) Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste. Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului. Iubirea explica lucrul mâinilor Sale. ( pr. Theoklitos)

Dragostea, radacina si izvorul binelui. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Comuniunea în dragoste, pe pamânt, este reflexul vietii paradisiace. ( pr. Ioan Coman)

Dragostea frateasca este hrana duhovniceasca. ( Sfântul Clement Alexandrinul)

Pe calea iubirii, urcam spre Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Când l-ai vazut pe aproapele tau, pe Dumnezeu L-ai vazut. ( Sfântul Clement Alexandrinul)

Nu exista cunoastere mistica fara iubire. ( Sfântul Ioan al Crucii)

Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu. ( Sfântul Isaac Sirul)

Dragostea duce la fericire. ( Fericitul Augustin)

Dragostea este adevarata slujba pentru Dumnezeu. ( Sfântul Ciprian)

Dragostea este raiul. ( Sfântul Cadoc)

Întrucât este iubire, Dumnezeirea se misca; iar întrucât este iubita, misca spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Dumnezeu nu se uita la fapte, ci la dragostea cu care au fost facute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc putin, asa cum nu este putin, când oamenii iubesc mult. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Numai cine îsi iubeste aproapele, Îl iubeste pe Dumnezeu. ( Sfânta Scriptura)

“Rămânem în Turcia chiar dacă suntem răstigniţi”

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 24 Dec 2009 17:34:00 +0000

Aceste cuvinte aparţin Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi ele au fost rostite într-un interviu acordat canalului american de televiziune CBS, potrivit cbsnews.com.

„Noi suntem trataţi ca cetăţeni de categoria a doua. Nu ni se pare că ne bucurăm de toate drepturile noastre ca cetăţeni turci“, a spus patriarhul, vorbind minorităţii ortodoxe greceşti în cadrul emisiunii „60 Minutes“.

Cuvintele au atras criticile ministrului de externe de la Ankara, declaraţie care şi-a găsit la rândul ei replica din partea şefului diplomaţiei elene, George Papandreou, informează ediţia de astăzi a cotidianului Ziarul Lumina. În rândul obligaţiilor Turciei pentru aderarea la Uniunea Europeană, „respectarea libertăţilor religioase şi a drepturilor minorităţilor se află pe primul loc“, a subliniat într-un comunicat purtătorul de cuvânt al Ministerului Grec al Afacerilor Externe, Grigoris Délavékouras.

„Patriarhul Ecumenic Bartolomeu este cunoscut pentru înţelepciunea sa, pentru moderaţie, precum şi pentru sprijinul ferm pentru aderarea Turciei la UE“, a mai spus Délavékouras.

„Este datoria tuturor, în special a celor care poartă răspunderea pentru situaţia îndurată de Patriarhia Ecumenică şi de minoritatea greacă, să asculte cu atenţie“, a spus purtătorul de cuvânt.

Ministrul turc al afacerilor externe, Ahmet Davutoglu, a respins acuzaţiile de discriminare religioasă la adresa guvernului turc. „Noi găsim folosirea comparaţiei cu răstignirea ca fiind extrem de nefericită. O văd ca pe un derapaj“, a mai spus Davutoglu. „Nu putem accepta comparaţii pe care nu le merităm“.

Patriarhia Ecumenică, care datează din timpul Imperiului Bizantin şi care are sediul în Fanar, la Istanbul, îşi exercită primatul de onoare în rândul ortodocşilor din întreaga lume, al căror număr este estimat la aproximativ 300 milioane. Aproape 2.000 de greci ortodocşi trăiesc încă în Turcia.

Sursa: Basilica.ro

Poziţia Mitropoliei Moldovei faţă de acţiunile de protest din grădina publică “Ştefan cel Mare şi Sfânt”

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 24 Dec 2009 17:28:00 +0000

Luând act de acţiunile săvârşite de un grup de creştini ortodocşi în ziua de 13 decembrie în grădina publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Biserica Ortodoxă din Moldova îşi manifestă dezacordul faţă de modalitatea de protest aleasă de creştinii adunaţi acolo.

În acelaşi timp, considerăm nebinevenită instalarea simbolului de cult evreiesc într-un spaţiu public care este strâns legat de istoria şi credinţa poporului nostru, cu atât mai mult că “Hanuca” este o sărbătoare religioasă calificată de cărţile de cult iudaice drept “ritual al sfinţirii”, semnificând biruinţa poporului iudeu asupra ne-iudeilor. Alegerea locului de instalare a Menorei considerăm a fi nepotrivit deoarece parcul este numit în cinstea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, supranumit Mare şi Sfânt pentru calitatea deosebită de apărător al credinţei strămoşeşti.

Considerăm că acest neplăcut incident din centrul capitalei putea fi evitat dacă Menora iudaică ar fi fost instalată în preajma memorialului victimelor holocaustului.

Apelăm pe această cale şi la autorităţile municipale, care în momentul sancţionării şi coordonării manifestaţiilor cu caracter confesional să i-a în consideraţie părerea majorităţii covârşitoare, care împărtăşeşte credinţa ortodoxă.

Mitropolia Moldovei are o atitudine respectuoasă faţă de sentimentele şi convingerile religioase ale membrilor cultelor înregistrate legal pe teritoriul Republicii Moldova şi se aşteaptă la acelaşi tratament din partea acestora.

Fraţi creştini otrăviţi în Pakistan

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 24 Dec 2009 16:11:00 +0000

Pe 15 decembrie, trei fraţi creştini din Gujranvala, Pakistan au fost otrăviţi de către angajatorii lor musulmani, care au fost înfuriaţi de credinţa şi cererea lor de a fi plătiţi. Fraţii şi-au părăsit locurile de muncă ca şi lucrători sanitari la Ferozewala Banquet şi Hall Marriage din cauza că nu-şi primeau salariile. Totuşi, ei s-au întors la locul lor de muncă după ce angajatorii le-au promis achitarea unor salarii mai mari, un bonus de Crăciun şi plata orelor suplimentare. Atunci când s-au prezentat însă, li s-a refuzat plata salariilor. Deasemenea ei au fost hărţuiţi de către membrii echipei care le-au adus jigniri cu privire la credinţa lor creştină şi li s-au adresat cu nume ofensative.La final, când fraţii şi-au cerut salariile, ei au fost ameninţaţi cu consecinţe groaznice, în cazul în care ei nu-şi continuă munca. Atât proprietarul,cât şi managerul edificiului i-au forţat pe toţi trei să bea otravă. Familia lor a fost contactată atunci când deja doi dintre fraţi, Imran Masih (29) şi Irfan Masih (25) erau deja morţi. În urma unui raport recent, cel de-al treilea frate, Aakash Masih (23), se afla într-o stare critică. Postul de poliţie Peoples Colony a înregistrat un caz de omor şi un caz de înşelăciune împotriva proprietarului şi managerului edificiului.
Rugaţi-vă ca familia Masih să-şi găsească alinarea în conştientizarea faptului că Bunul Pastor păşeşte împreună cu ei în aceste clipe dificile.( Psalmul 23). Rugaţi-vă ca Aakash să se însănătoşească pe deplin.
Rugaţi-vă ca proprietarul şi managerul edificiului să se pocăiască şi să vină la Cristos.

Citiţi Pakistan Country Report pentru a afla mai multe despre suferinţele creştinilor din Pakistan.

Sursa: Persecution.net

Militanţii pakistanezi au distrus un magazin de discuri pentru că vindea filmul “Isus”

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 24 Dec 2009 16:10:00 +0000

Un om ce vindea discuri într-o provincie Nord-Vest pakistaneză sfâşiată de războaie, rămâne înca în stare critică după ce magazinul în care lucra a fost aruncat în aer, pe motiv că acolo se vindea filmul “Isus” şi alte filme creştine.

“13 magazine din apropiere au avut aceeaşi soarta, fiind şi ele parţial distruse” a spus proprietarul magazinului Taos Muhammad Khan într-un interviu, acesta aflândse încă în spital. Bomba a explodat în Saleem Commercial Plaza în orasul Kass, în zona Upper Dir.
Khan a spus că a primit o scrisoare de ameninţare de la un copil cu 30 de minute înainte de explozia. De la început a râs dupa ce a citit scrisoarea , însă a rămas îngrozit după ce a văzut că baiatul de uita la el cu o ură imensă. ”Când am incercat să-l chem, el a fugit şi a dispărut în mulţime” poveşteste Khan.

“In scrisoarea de ameninţare se spune că am fost atacat deoarece la mine este filmul “Isus” în limbile/dialectele Pashto şi urdu, şi deasemenea că am vândut filme creştine şi islamice ce conţineau personaje biblice: Avraam, Isac, Adam şi Eva. Noi avem multe filme de acest gen”a mai adăugat Khan.

Poliţia şi Khan atribuie explozia unui grup ce face parte din fracţiunea “Ideological Supremacy to uphold Islam in the World”.

Khan a mai adăugat ca în scrisoare, oamenii ce vindeau CD-uri cu filme erau învinuiţi că “răspândesc vulgaritatea în societatea pakistaneză”.

Taos Muhammad Khan nu este singurul care a fost atacat în acele zile. In provincia pakistaneză Punjab, un gardian creştin trece printr-o grea perioadă de recuperare după ce a fost şi el atacat.

Poliţia a declarat că Yunus Masih fost împuşcat în timp ce încerca să opreascaca jefuitorii care încercau sa fugă cu o suma mare de bani (18.600 dolari) furată dintr-o bancă.

Creştinii din Pakistan îşi exprimă îngrijorarea ca atacurile împotriva lor au crescut.

Tradus de Veronica Bucur

sursa: Protestan.ru

Salvaţi homofobia!

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 24 Dec 2009 12:36:00 +0000

Paradele gay în Europa şi în întreaga lume sînt mai numeroase de la an la an. Homosexualii se extind, e adevărat nu fără dificultăţi, în întreg spaţiul fostei URSS. Propaganda lor agresivă şi sfidătoare împotriva valorilor morale şi spirituale a majorităţii au determinat ţările baltice, membre UE, să interzică prin lege paradele gay. În Republica Moldova paradele gay au fost blocate prin implicarea societăţii civile. Motivul e simplu: pentru majoritatea oamenilor homosexualitatea este o ruşine şi ei pur şi simplu nu doresc să vadă oameni în chiloţi în locurile publice. În plus, paradele gay instigă la ură şi violenţă. Renunţarea la ele presupune mai puţini bani publici cheltuiţi pe gardieni şi poliţie, precum şi evitarea tensiunilor nedorite în rîndurile majorităţii.

Nu trebuie să ni se spună că sărmanii homosexuali sînt inofensivi atunci cînd cei mai bogaţi oameni şi cele mai bogate corporaţii din lume îi susţin făţiş, printre care am putea aminti doar Mc Donald’s, Ford, Volvo, sau nume precum Bil Gates şi George Soros. Asociaţiile gay se bucură deasemenea şi de sprijinul ambasadelor unor state puternice (cum a fost cazul finanţării de către Ambasada SUA în moldova a proiectelor gay la Chişinău). Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că paradele gay sînt nişte acţiuni politice cu bătaie mai lungă şi mai grea decît se afirmă.

Ca şi creştin, resimt propaganda homosexuală ca pe un atac la sentimentul meu religios. În literatura şi documentarele pro gay (pe care nu le numesc pentru a nu le face publicitate) este atacată Sfînta Scriptură şi oamenii sfinţi care s-au pronunţat de-a lungul a mii de ani împotriva homosexualităţii, pe care o considerau un păcat urît înaintea lui Dumnezeu. De pildă, marele Apostol Pavel este prezentat ca începătorul homofobiei, primul între homofobi, din pricina celebrelor sale afirmaţii împotriva homosexualilor, cuprinse în Epistola către Romani. Consider că a apăra homosexualitatea cu preţul de a-l numi pe Apostolul Pavel labil psihic şi isteric care nu a înţeles corect mesajul lui Hristos este o blasfemie şi un atac inadmisibil la adresa sutelor de milioane de creştini din întreaga lume.

Faptul că Patriarhia Română nu discută public aceste chestiuni este o lipsă de verticalitate în faţa lumii, precum şi o trădare faţă de proprii credincioşi. Biserica este datoare să rămînă fidelă liniei Sfintei Scripturi, aşa cum am primit-o începînd cu Moise şi terminînd cu Sfinţii Apostoli. Dacă lumea a înnebunit pînă într-atît încît să-i numească pe Moise şi Apostolul Pavel homofobi, atunci creştinii trebuie să spună: şi noi sîntem homofobi, deoarece îi cinstim pe Moise şi pe Pavel ca sfinţi.

Creştinii sînt toleranţi şi nonviolenţi, dar nu pot susţine ceva condamnat de însuşi Dumnezeu.

Homosexualitatea este rodul unei acute crize de identitate, cînd individul îşi pierde certitudinea propriei firi, ajungînd la starea de a nu mai şti dacă e femeie sau bărbat. Însăşi nevoia de a face parade, care sînt însoţite de fiecare dată de mascarade groteşti, indică asupra crizei identitare a homosexualilor. Această stare a fost considerată pe bună dreptate boală, iar încercarea din ultimii ani de a o alinia normalităţii (un fel de normalitate paralelă cu normalitatea însăşi), denotă îmbolnăvirea societăţii în care trăim.

Onorată asistenţă, sînt homofob şi sînt gata să fiu arestat pentru asta. Vă întind mîinile.

Sursa: http://savatie.wordpress.com/2009/05/26/salvati-homofobia/

Harry potter si vrajitoria moderna. Invazia pagana in viata noastra

noreply@blogger.com (Ovidian) — Thu, 24 Dec 2009 11:46:00 +0000

Harry potter si vrajitoria moderna
Vezi mai multe video din Stiri

Biblie, Vechiul Testament, Deuteronom:

9 Dupăce vei intra în ţara pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora. 10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, 11 de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. 12 Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. 13 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. 14 Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

EMINESCU- jurnalist politic – omorât la comandă

noreply@blogger.com (Ovidian) — Tue, 22 Dec 2009 12:44:00 +0000

In preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala fiind 20 decembrie, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie), profesorul Nicolae Georgescu, eminescolog cu state vechi, ofera cateva date despre cercetarea sa asupra personalitatii lui Eminescu.
Jurnalul National: Domnule Nicolae Georgescu, sunteti un eminescolog recunoscut. Vorbiti-ne despre descoperirile facute de dumneavoastra in domeniu.
Nicolae Georgescu: Ca bibliotecar la Academia Romana, prima descoperire facuta de mine, care m-a obsedat si pe care am verificat-o cativa ani prin toata presa timpului si in toate documentele de arhiva pe care le-am avut la dispozitie, a fost importanta zilei de 28 iunie 1883 in viata lui Mihai Eminescu. Aici lumea noteaza lapidar ca in aceasta zi Eminescu a innebunit si au urmat sase ani de calvar, de chin, de incercari de a reveni in viata culturala, asa-numitii ani negri din viata lui Eminescu. Ei bine, aceasta zi de 28 iunie 1883 este o zi importanta a istoriei si politicii Romaniei moderne. In aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore, Germania ameninta cu razboiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui Carol I. Societatea Carpatii este desfiintata in aceeasi zi, a fost expulzat din tara Emil Galli, directorul ziarului Independance Roumaine, care a creat scandalul diplomatic ce sta la baza tuturor aceste evenimente, a fost expulzat Zamfir C. Arbore, au fost devastate sediile unor societati nationale, s-a pornit proces ardelenilor. In aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Noi tinem minte dintre toate aceste evenimente doar ca a innebunit Eminescu. Nebunia lui Eminescu nu mai este accident privit in seria evenimentelor petrecute in acea zi, si cand stii despre acest tratat secret de alianta, intelegi mult mai bine sorgintea nebuniei lui. Ce voia acest tratat? Ca Romania sa se orienteze politic spre Austro-Ungaria in primul rand. Cu alte cuvinte, Romania nu mai putea sa-si revendice Ardealul. Acest tratat, care a fost semnat in septembrie 1883, muta lupta ardelenilor in Ardeal. Bucurestiul era de 10 ani dominat cultural de ardeleni, care, pe langa cultura, stiinta si administratie, ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor care erau asupriti de unguri… Or, tratatul le interzice brusc sa protesteze in Bucuresti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici fuge din Bucuresti in 1883 si intemeiaza Tribuna (1884), in jurul ei se organizeaza primele lupte pentru Ardeal. Si timp de 10 ani se va desfasura Miscarea memorandista, incheiata, dupa cum se stie, la 1894 cu procesul bine cunoscut. Ziua de 28 iunie este deci ziua mutarii luptei lor in Ardeal. Conditia semnarii tratatului era deci amortirea vocii pentru Ardeal in Bucuresti. “Directiva de sus” s-a reverberat in diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.

Declararea? In sensul ca nu era cu adevarat nebun?

Iata cum este cu aceasta declarare. Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 aparea ziarul de la 29 iunie. “Aflam ca Domnul Mihai Eminescu…” Stirea va fi confirmata de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a incetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind in mod subit de o grava boala”, asa suna. Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. Exista insa un consens in epoca: un om atins de nebunie nu mai are voie sa faca parte din nici o functie publica, or Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta, fusese in 1881-1882 redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci cand se organizeaza Partidul Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Se poate spune ca Eminescu a fost o victima politica?

Fara nici o indoiala. Eminescu a avut sase ani la rand de lupta pentru a reveni in atentie, nu a avut nici pe departe paralizie generala cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost dupa aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Politia Romana de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe strada, din berarii. Dupa ce se indragosteste si vine de la Viena in Bucuresti, este trimis la Iasi. Pe urmele lui la Iasi a fost trimis seful Politiei Romane, Radu Mihail. Eminescu era urmarit in primul rand de agentii austro-ungari, sunt rapoartele lor gasite in arhiva, apoi de agenti romani. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristica.

sursa: www.mihai-eminescu.net

Constanţa Interbelică

noreply@blogger.com (Ovidian) — Tue, 22 Dec 2009 11:18:00 +0000

Scurt istoric al orasului Constanta

Marturii documentare incontestabile de natura arheologica atesta existenta - inca din secolul VI i. H. - a orasului Tomis, pe promontoriul care reprezinta vatra Constantei de astazi.

Tomisul - gazda poetului exilat Publius Ovidius Naso, a fost intemeiat in cadrul unui amplu proces de colonizari grecesti pe tarmul Pontului Euxin, capatand atributele unui oras incepand din secolul IV i. H. Importanta Tomisului a crescut considerabil in vremea imparatului Constantin cel Mare - din al carui nume deriva numele actual al orasului. Supus cavalcadelor popoarelor migratoare, apoi aflat sub stapanirea Imperiului Otoman, orasul a fost prefacut in ruine de nenumarate ori.
Invatamint

Invatamantul din Constanta este reprezentat de o retea de peste 500 de unitati scolare, fiind organizat invatamantul cu predare bilingva si intensiva, iar pentru minoritatile nationale s-au constituit clase, grupe de studiu al limbii materne: limba turca si limba rusa. Cat priveste invatamantul superior, Constanta a devenit unul dintre cele mai importante centre de cultura din tara, oferta educationala cuprinzand facultati cu profil de medicina, filologie, istorie, drept, teologie, inginerie, studii economice, stiinte agricole - in cadrul Universitatii de Stat ,,Ovidius", naval - Academia Navala ,,Mircea cel Batran", Institutul de Marina Civila, la acestea adaugandu-se 5 universitati particulare.

Judeţul Constanţa a fost o unitate administrativă în Regatul României. Reşedinţa judeţului era municipiul Constanţa.

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 253.093 de locuitori, dintre care 66,2% români, 8,9% bulgari, 6,8% turci, 6,0% tătari, 3,8% germani, 1,8% greci, 1,5% ruşi, 1,3% armeni ş.a. Din punct de vedere confesional populaţia era alcătuită din 78,9% ortodocşi, 13,1% mahomedani, 2,5% lutherani, 1,8% romano-catolici ş.a.

Mediul urban
În 1930 populaţia urbană a judeţului era de 81.631 locuitori, dintre care 68,7% români, 7,3% turci, 5,2% greci, 3,9% armeni, 2,5% germani, 2,2% evrei, 2,0% tătari, 2,0% bulgari, 1,7% ruşi, 1,7% maghiari ş.a. În mediul urban domina ca limbă maternă româna (72,0%), urmată de turcă (9,7%), greacă (4,5%), armeană (3,6%), germană (2,4%) ş.a. Din punct de vedere confesional orăşenimea era alcătuită în majoritate din ortodocşi (78,4%), urmaţi de mahomedani (9,6%), armeano-gregorieni (3,3%), romano-catolici (2,7%), mozaici (2,3%), lutherani (1,6%) ş.a.

Galerie foto- dati click pe poze pentru a le vedea la dimensiunea originala

Piata Ovidiu

Vedere generala Piata Ovidiu

Băile Comunale

Portul

Strada Carol in 1910

Cazinoul si Catedrala in anul 1915

Farul Genovez si Hotelul Carol in anul 1910

Hotel Regal in anul 1914

Legionari la Constanta in 1940

Pavilionul Reginei

Tribunalul Constanta in anul 1920

Plaja de la Mamaia

sursa foto : Primaria-Constanta.ro

Trei ani de la aderarea României la Uniunea Europeana

noreply@blogger.com (Ovidian) — Tue, 22 Dec 2009 11:05:00 +0000

Astăzi site-ul de presă FrontPress.ro a publicat printre articole
şi unul despre implinirea a trei ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.
Puteti citi articolul dand click aici

Bogatii au saracit

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 21 Dec 2009 21:21:00 +0000

Banii- avem nevoie de ei, dar au ajuns sa puna stapanire pe sufletul nostru. Multi nu mai fac bani pentru a trai, ci traiesc pentru a face bani

După ce ne-a asaltat cu forţarea abrogării articolului 200 din Codul Penal care interzicea relaţiile între persoane de acelaşi sex, dupa ce ne spulberă libertatea prin instituirea legii Big Brother (citiţi cartea '1984' de George Orwell , veţi avea surprize) , după ce ne strecoară 'tovarăşi' evrei in Guvern, Parlament , Primarii , ICR şi alte institutii de stat influente, după ce atacă siguranţa natională , a venit momentul să ne schimbe moneda nationala.
Nicăieri in spatiul EUropean, schimbarea monedei tarii respective cu moneda unica europeană NU a rezolvat problemele economice, ceea ce nu se va intampla cu precadere nici in tara noastra incepand cu anul 2012(coincidenta cu potentiala Apocalipsa pomenita de mayasi?!) .
Se încearcă o 'lepadare' a identitatii nationale romîneşti prin inlocuirea bancnotelor cu cele europene.
Va sfătuiesc să luptaţi impotriva acestor reforme care vor duce la adancirea problemelor economice.
Slava Lui Dumnezeu!

Bogatii au saracit
Vezi mai multe video din Muzica
resurse:
Euro din 2012- ZIUA

Euro din 2012- Realitatea TV

Romania trece la euro din 2012

Mugur Isarescu: Romania va trece la euro intre 2012 si 2014

eurosceptic

Patriarhul Daniel a scos Cultele de sub obladuirea UDMR

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 21 Dec 2009 18:34:00 +0000

Cultele se vor desparti de Ministerul Culturii si vor trece in subordinea primului ministru, in urma unei cereri facute de Patriarhul Daniel.

Mai multe voci, chiar si din PD-L, au condamnat faptul ca Ministerul Culturii si Cultelor a fost dat UDMR-ului, informeaza Q Magazine.

Asadar, in urma acestor proteste si a interventiei neoficiale a Patriarhului, Emil Boc a decis aceasta solutie de compromis.

De altfel, aproape toti membrii PD-L s-au declarat duminica, in discutii private, stupefiati de situatia politica in care s-a ajuns, ca Biserica Ortodoxa sa fie la mana unui ungur, de religie catolica.

Departamentul Cultelor i-ar putea reveni lui Adrian Lemeni, care a fost secretar de stat in cadrul Ministerului Culturii in perioada 2005-2007, si apoi, consilier al primului ministru Calin Popescu Tariceanu.

Lemeni este cunoscut drept omul fidel Patriarhului Daniel.

sursa: Ziare.com

O petiţie pentru viaţă prezentată Parlamentului european

noreply@blogger.com (Ovidian) — Mon, 21 Dec 2009 00:24:00 +0000

O petiţie în favoarea vieţii, semnată de cetăţeni europeni din 27 de ţări ale Uniunii Europene, a fost depusă în dimineaţa zilei de marţi, 15 decembrie 2009, la Strasbourg, fiind destinată preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, şi preşedintelui Comisiei Petiţii, Erminia Mazzoni. Iniţiativa aparţine Mişcărilor pentru Viaţă din Europa. Sute de mii de cetăţeni europeni au semnat petiţia prin care se cere ca în interpretarea şi aplicarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii - ca şi în Convenţia europeană pentru salvgardarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale - să se recunoască dreptul la viaţă al oricărei persoane umane, încă din momentul conceperii.

Radio Vatican oferă reflecţia parlamentarului Carlo Casini, preşedinte al Mişcării pentru Viaţă din Italia şi preşedinte al Comisiei Afaceri Constituţionale a Parlamentului European: "Lipseşte referirea la dreptul la viaţă al copiilor încă nenăscuţi, ca şi în toate documentele internaţionale. Aşa s-a născut ideea de a face cunoscută şi instituţiilor vocea celor fără de voce, gândindu-ne la această petiţie din partea tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene. Practic, iniţiativa s-a conturat în mai 2008, după ce reprezentanţi ai Mişcării pentru Viaţă din Italia, primiţi în audienţă de Sfântul Părinte, au fost încurajaţi de Papa privind această iniţiativă".

"Există duşmani ai vieţii care neagă viaţa, dar sunt mult mai mulţi cei care doresc să vorbească, doresc să se facă auziţi, considerând un adevărat holocaust ceea ce se petrece în toate ţările europene şi în lume: milioane şi milioane de copii nenăscuţi încă sunt ucişi, mai nou şi în laboratoarele de bio-tehnologie, nu doar prin avort, iar acest lucru este considerat ca fiind unul secundar şi de lăsat la libera alegere a omului. De aceea trebuie avut curajul, în ciuda dificultăţilor, de a repeta mereu şi mereu că există un drept la viaţă al copiilor încă nenăscuţi şi că, deci, şi politicile trebuie să se inspire din acest principiu".

Primul pas, a declarat Carlo Casini, ar fi de a deschide o autentică dezbatere asupra temelor care, pornind de la viaţă, duc la familie: "Noi sperăm ca prin această iniţiativă să îndemnăm Parlamentul European măcar la o dezbatere, la o mare dezbatere. Nu cerem să se facă imediat acest lucru, dar măcar, după o pregătire adecvată şi după consultări cu experţi, după strângerea documentaţiei necesare, să se dea un răspuns. Căci în avort, în procrearea artificială, este în joc viaţa unei fiinţe umane, a unui copil, a unei persoane. Nu este oare astfel? La această primă cerere am adăugat-o şi pe cea a unei recunoaşteri a familiei - ca societate naturală fondată pe căsătorie şi pe dreptul părinţilor de a-şi educa fiii şi fiicele potrivit ideilor şi criteriilor lor etice, căci şi aceste două aspecte sunt astăzi în foarte mare criză".

sursa: http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=342428

Iisus, iti dau viata mea!

noreply@blogger.com (Ovidian) — Sun, 20 Dec 2009 11:25:00 +0000

Pregateste-te crestine,
Iisus Mantuitorul vine
Pune mana si adu
Tot ce vrei Domnului sa-I dai , adu-le tu

Iisus , Iti dau viaţa mea
Ţi-o dedic azi Ţie
Că Te iubesc nespus,
Ia-ma , Iisuse in zbor la Tine sus.

Creştine nu sta intristat
Iarta celor ce ti-au greşit
Câci Domnul Iisus este pe drumul luminat
Esti pentru Ceruri, creştine, pregătit?

Lasă necazurile deoparte
Se apropie ziua in care Iisus vine
Cu lacrimi in ochii blanzi
Cu toti pe Domnul Îl vom vedea

Nu lua in seama potrivnicii
Ce te necajesc
Caci ei nevrednicii,
Cerul nu-l moştenesc

Convorbiri cu Parintele Staniloae

noreply@blogger.com (Ovidian) — Sat, 19 Dec 2009 00:18:00 +0000

Pr Dumitru Staniloae - Delicata spiritualitate romaneasca
Asculta mai multe audio Muzica

Pr Dumitru Staniloae - Esenta crestina a poporului roman
Asculta mai multe audio Muzica

Pr Dumitru Staniloae - Rolul istoric al poporului nostru
Asculta mai multe audio Muzica

Pr Dumitru Staniloae - Sentimentul de taina la poporul nostru
Asculta mai multe audio Muzica

PARINTELE PROFESOR DUMITRU STANILOAIE BIOGRAFIE

UN SLUJITOR DEVOTAT AL BISERICII SI TEOLOGIEI ORTODOXE, UN MARE TEOLOG (ORTODOX) AL EPOCII NOASTRE, COLOANA A TEOLOGIEI ORTODOXE CONTEMPORANE
Cand indreptam privirea spre trecutul nostru bisericesc si national, ne intampina din timp in timp, si mai ales la rascruci de vremi, chipuri de slujitori ai altarelor si ai culturii, tot atatea coloane de sustinere ale istoriei noastre atat de zbuciumate. De fapt adevarata noastra istorie, a unui neam, ca si a Bisericii, este intemeiata, roditoare si deschizatorae de noi impliniri datorita valorilor nemuritoare sadite in sufletele generatiilor de catre asemenea slujitori. Chemat la cunostinta <> din leaganul sau istoric, neamul nostru a dat Bisericii si istoriei universale cete de sfinti, de eroi, viteji, marturisitori si graitori de Dumnezeu.
Acestia au creat un adevarat vazduh de valori - la loc de seama fiind cele ale Ortodoxiei - care au ilustrat de-a lungul istoriei credinta si fiinta neamului. In acest univers ne-a fost dat sa vietuim din tata in fiu; ne-a fost dat sa gandim, sa credem, sa ne rugam, sa cantam sau sa ne indureram, sa iubim si sa nadajduim in ocrotirea lui Dumnezeu, simtamite exprimate in graiul sfant al parintilor si stramosilor din veac si pana in veac. In acest grai strabun si in dreapata noastra credinta, ca elemente esentiale ale neamului, mostenim o adevarata vistierie, ziditoare de suflet in istorie, arta si opere scrise, o agonisita de veacuri a inaintasilor nostri.
Ne-a mangaiat Dumnezeu, ca, si Biserica si Teologia noastra sa fie slujite de mari personalitati, cunoscute in lumea crestina nu numai in operele teologice, originale si profunde, ci si din pilduitoarea lor traire duhovniceasca, din perspectiva filocalica a abordarii aspectelor, uneori incomode, ale ecumenismului contemporan, ale complexelor aspecte ale Teologiei din zilele noastre.
Pe aceste piscuri ale contemporaneitatii crestine, precum si in abisurile negatiei sau ignorarii valorilor ortodoxe si crestine, sau in zbaterea apararii si salvarii lor, a aparut pe bolta Bisericii noastre chipul de profesor mai intai, apoi cel de slujitor al Altarului, al Parintelui Profesor Dumitru Staniloae. Ne-a fost daruit, am putea spune, drept cel mai de seama in spatiul culturii teologice si al reliefarii valorice supreme a trairii mistico-filocalice, adica in spatiul cel mai important pentru cuvenita dainuire a oamenilor si a neamurilor in acest veac si in vesnicie.
Timp de mai bine de sase decenii, Parintele Profesor Dumitru Staniloae a zabovit cu ravna la altarul scolii teologice romanesti, pe care a slujit-o cu daruire si a imbogatit-o cu lucrari de mare profunzime si originalitate, cu traduceri din Sfintii Parinti ai Bisericii si cu un numar impresionant de studii si articole in presa bisericeasca din tara si strainatate.
In toata aceasta stradanie, cea mai de seama, desigur, din cugetarea teologica romaneasca, parintele si dascalul cu fata pururea radiind bunatate si incredere, a dat explicitare, inainte de toate, marilor adevaruri evanghelice, punandu-le in lumina printr-o sinteza de covarsitoare profunzime si de o neasemuita bogatie duhovniceasca. Aceasta isi are izvorul, credem, in adancul cugetului stapanit continuu de iubirea fata de Biserica si de fiii ei. Acest adevar, exprimat odinioara de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, potrivit caruia <>, a patruns adanc in inima sa, aprinsa de caldura acestui har, si reluat aproape in fiecare pagina si talmacire, il poate defini pe Parintele Dumitru Staniloae ca <>. Orice fapta buna da stralucire vredniciilor proprii si biruieste viforul ispitelor prin manifestarea dragostei fata de Dumnezeu si fata de semeni. In Ortodoxie, roadele virtutii iubirii sunt covarsitoare, cum arata viata si nevointele iubitorilor de Dumnezeu, care sunt Sfintii Parinti. Ca si alta data Parintii aparatori ai dreptei credinte, Parintele Staniloae, cunoscator profund al adevarului credintei cele adevarate, s-a avantat in toate imprejurarile spre a apara tezaurul de invatatura si viata crestina proprie noua, romanilor.
Desi nu a fost preot de parohie, Parintele Staniloae a zugravit cu duiosie si convingere statornicia, dreapta cumpana si atasamentul credinciosilor din sate si orase fata de invatatura si randuielile Bisericii stamosesti. Mare ganditor si scriitor teolog, Parintele Dumitru Staniloae a izbutit sa teologhiseasca la catedra si sa liturghiseasca, in acelasi timp, oriunde rugaciunea si cuvantul sunt cautate si asteptate. Din toate acestea, izbucneste gandirea convingatoare ca orice forma de cultura este chemata sa se implineasca in valorile dumnezeiesti, depozitate in Sfanta Liturghie. Adapandu-se la izvorul predaniei Sfintiilor Parinti, a staruit pentru reasezarea culturii noastre teologice in albia spiritualitatii practice si pe coordonatele mistice ale trairii filocalice, daruind Bisericii stramosesti, pentru prima data in literatura noastra bisericeasca, Filocalia in douasprezece volume, si cele mai importante si necesare opere ale Sfintilor Parinti. Cu cata bucurie poposeste cineva in casa unui preot de sat, unde poate consulta biblioteca parohiala cu traducerile izvoarelor Ortodoxiei grupate in colectia <>, la infaptuirea carora parintele nostru profesor a ostenit ani de-a randul! Toata aceasta ravna sfanta depusa cu jertfelnicie si cu multa rabdare si dragoste pe altarul Ortodoxiei romanesti si al Ortodoxiei, in genere, constituie temeiul unei binemeritate cinstiri din partea ierarhilor, preotilor si credinciosilor, care se indestuleaza spiritual in scrierile sale.
Parintele Profesor Dumitru Staniloae a fost darul si binecuvantarea lui Dumnezeu pentru scoala teologica romaneasca, pentru a carei intarire in credinta a ostenit o viata, in acelasi timp. Ramanand o vrednica pilda de urmat pentru preotimea noastra, cate totdeauna se va regasi in autenticitatea, inaltimea si chemarea sa, zabovind asupra scrierilor marelui nostru teolog, a carui opera este unanim recunoscuta in insemnatatea sa de exceptie.
P.F. Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Horia Roman Patapievici - In preajma streangului

noreply@blogger.com (Ovidian) — Sat, 19 Dec 2009 00:17:00 +0000

Horia Roman Patapievici despre teroarea comunistilor

Horia Roman Patapievici - In preajma streangului
Asculta mai multe audio Muzica